Busuiocul este originar din subcontinetul Indian. A fost adus în Europa de oştile lui Alexandru Macedon de la hinduşi, care îl considerau o plantă sacră. Termenul latinesc basilicum provine din limba greacă, basileus însemnând „rege”. Despre această plantă se spune că a crescut pe locul unde Împăraţii Constantin şi Elena au descoperit Sfânta Cruce.
Busuiocul reprezintă un remediu natural pentru tratarea şi vindecarea diverselor afecţiuni:
bronşită, laringită, faringită, gripă- busuiocul avand proprietati bactericide.
colici intestinale, dureri de stomac, ulcer gastric,
infecţii urinare,
migrenă, cefalee,
gută.
Infuzia preparată din frunze de busuioc este un excelent stimulator al poftei de mâncare, stimulează lactaţia, nou descoperit, reglează glicemia.
Înţepăturile de insecte, rănile şi eczemele se pot trata prin aplicarea unor comprese cu frunze de bucuioc sau cu tinctură de busuioc.
Busuiocul este şi o sursă importantă de fier, calciu, potasiu, magneziu şi vitamine (A, grupa B).
Uleiurile esențiale din busuioc – cinamate, geraniol, citronelol, lnalool, terpineol și pinene – sunt folosite pentru efectul afrodisiac în cercurile Ayurvedice.
Pe scurt
| Stmulare imnuologică | Anti-inflammator | Protector vascular | Preventia diabetului |
| Analgezic | Adaptogen | Hepatoprotector | antipyretic |
| Antineoplazic | Antioxidant | Anti îmbătrânire | Antibiotic |
Contraindicații- Planta poate provoca alergii la persoanele predispuse si poate da greață femeilor însărcinate.
dr. Cristina Maria Hanganu
